Mos Craciun exista ! Cainele meu poate confirma.

Tata lumea pune pe blog retete. Nu sunt impotriva acestei practici. Si mie daca mi-ar iesi vreun fel de mancare asa cum apar cele puse pe bloguri in fotografiile care insotesc postarile cu pricina, cred ca as fi tentat si eu sa cotcodacesc 2.0 despre reusita. Numa’ ca, asa cum m-am mai facut de ras, mie mancarea imi iese comestibila dpdv al gustului si relativ execrabila daca ar fi evaluata de un estetician. Dar, am sa incerc sa fiu si eu cumva in tendinte si, iata, sapraiz, va ofer astazi o reteta de cusca de caine. Si fiindca are ingrediente personalizate fata de retetele clasice de custi de caine, si fiindca toate trebuia sa poarte-un nume, ii voi spune Cusca de caine “à la Ronnie”. Mai mult, asa cum vazusem eu pe un post tv american, ma puteam folosi de ocazie transformand toata tarasenia intr-un proiect „father & son” care, cica, are rostul de a apropia parintele de progenitura din dotare. Eu si fi’miu suficient de apropiati dar i-am bagat pe gat teoria americaneasca ca doar nu era sa muncesc singur. Acestea fiind zise : Day 1, Pasul 1. Planurile. Schita cu desenul tehnic, adicatelea. Am renuntat. Mi-as bate joc de mine, mi-as autoflagela creierul, as mictiona pe toti anii in care profesorii si-au dat silinta sa faca inginer din mine, daca as avea nevoie de planuri pentru un amarat de cotet. Deci, mi-am baut cafeaua gandindu-ma la chestii mult mai placute. In dimineata asta, 20 decembrie, Liz Hurley. Pasul 2. Materiale. Am luat ieri o,10 mc de scandura. De brad, ca se asorteaza cu Craciunul. Restul, ce s-o mai gasi prin curte. Scule, estem. Daca cineva ar vedea cat sunt de dotat (din punctul asta de vedere), ar fi tentat sa spuna ca sunt cel mai gospodar barbat din sud-estul Europei. Se confirma inca o data faptul ca aparentele inseala. Dar numai faptul ca mi le-am cumparat si tot spune ceva despre ceea ce as fi putut sa fiu. Macar la nivel de intentie. Cred ca sunt broscoiul care nu a gasit inca printesa potrivita sa-l sarute. Dar, fiindca m-am nascut obosit si-mi place munca fizica la fel de mult cum imi place biftecul tartar. Adica deloc, asa ca imi recunosc si partea proprie de vina:  cum se-apropie o printesa de mine, cum o iau la goana de teama ca daca ma pupa m-as putea transforma in genul acela de barbat care repara cu manuta lui totul prin casa. Daca tineti macar un pic la mine, sa batem toti, in cor, in lemn asa incat, puterea gesturilor noastre impreunate sa alung e munca fizica cat mai departe de mine. Deci, materiale : Si scule … Si-ncepe lucrul… Fundatia … Si izolatia, cu polistiren de 5 cm, sa nu raceasca bietul patruped la, si anume, oo Peste polistiren, dusumeaua… Scandura de brad. Ronnie are gusturi apropiate de ancestral si a refuzat aproape violent ideea de parchet laminat sau alte materiale cu aere de modernism. Pozitia umbrelor ar trebui sa va spuna ca suntem in apropierea pranzului. O prima inspectie : Mitu verifica atent daca unghiurile drepte sunt chiar drepte. Dois’pe jumate trecute fix. Paradoxal, fata si spatele sunt aproape gata. Si mai paradoxal de-atat, nu pica ! Gluma-i gluma, dar e trecut de ora doua … As fi vrut sa fiu un picut mai avansat. Deja planul meu de a termina astazi nu se mai potriveste cu realitatea din teren. Incep cumva sa-i inteleg pe guvernantii care spun ca termina o autostrada in 2014 si-i apuca 2020-u’ cu doar un sfert din ea facut. Primul perete lateral. Si cel de-al doilea. Vaaaaaaleeeeeu … Am pus-o … Cum-necum, pe sest, m-am trezit cu viitorul proprietar intr-o inspectie inopinata… Inspecteaza, c-un aer de cunoscator, calitatea materialelor folosite. Verifica intrarea. Ca, de, prima impresie conteaza, nu ? Pe punctul de-a latra. Ceva pare sa nu-i convina… Iarna-i grea, omatu-i mare. Dar, cu o izolatie buna, nici in basca nu ne doare ! Mitu e cel mai pervers inspector de pe fata pamantului. Se-nvarte, da tarcoale, dar nu spune nimic, asteptand sa fac prima miscare gresita si sa ma taxeze … Daca nu credeti ca-i intransigent, urmariti-i duritate din privire. Atat pe azi. In curand se va intuneca si deja mi-am tras doua ciocane peste des’te. Nu il mai risc si pe al treilea. La sfarsitul zilei am descoperit aceasta imagine luata de unul dintre satelitii CIA & NSA & FBI & Asociatia Constructorilor de Custi de Caini in stil Baroc. Day 2, adica azi : Primul lucru : vopsirea podelei. Apoi vopsirea exteriorului. Si cum petele de vopsea de pe maini e indicat sa nu atinga si butoanele aparatului foto, prima fotografie am facut-o abia pe la 11.oo cand deja acoperisul nu era doar pus ci si chituit. O prima mana de vopsea peste acoperis. Aveam surplus de alb ramas de cine stie cand, alb l-am facut. Ca tot imi spuse Google de dimineata ca asta-i prima zi de iarna asa ca am facut acoperisul ca si cum ar fi fost nins, nu ? Credeti sau nu, e deja trecut de 3 jumate… Incet-incet, ne apropiem de final … Orele 16.oo… Exteriorul, la final : Imagine din interior. Nu am dat cu var peretii fiindca nu am primit informatii despre culoarea preferata si nici la pus tablouri pe pereti nu ne-am incumetat, din aceleasi considerente. Si, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, iata ce a primit Ronnie de Mos Craciun !!! Am febra musculara, abia astept sa fac o baie de doua ore si un sfert, de valoarea pedagogica a proiectului „father & son” s-a ales praful ca „son” m-a lasat cu ochii in soare pe motiv ca trebuie sa faca oares’ce cumparaturi cu gasca pentru Revelion, pana nu se usuca bine nici nu am putut invita proprietarul sa vad daca e multumit de noua casa au ba, dar, eu unul, sunt multumit. Am tras eu doo zile, dar acum imi voi putea gasi ambele ghete dimineata fiindca Ronnie va locui in casa lui unde poate s-ascunda papucii cui vrea el. Si intre noi fie vorba m-am lamentat ca o spalatoareasa ca mi-am rupt spatele muncind doua zile. In fapt, am lalait-o de n-am avut aer. P.S. Sigur se va gasi cel putin o persoana care sa spuna ceva gen „Aiurea. El nu a pus mana pe nimic. O fi platit pe cineva sa i-o faca si el statea in fund si facea poze”. Daca indrazneste sa si comenteze astfel (desi si faptul ca o gandeste e suficient de grav ) il anunt de pe acum ca ii dau „unfollow”, il scot din blogroll si nu mai vorbesc 3 ani si jumatate cu el !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu