Un dor batut. De vara

Bat clopote in oras, anuntand sarbatoare. Bat sanziene la portile dorului, exclamand o dragoste mare. Bat oameni la usa cerului, anuntand dorinta (speranta) de vindecare. Bate cerul la inima mea si nu gaseste pe nimeni de partea cealalta care sa-i deschida. Nu-mi vine sa cred ca fac, repetat, aceleasi greseli. Si ca sunt/eram gata-gata sa-mi incropesc agenda acestei veri tot din pagini disparate, file acute de asteptare a unui semn, oricat de mic. Sa-mi creioneze altii agenda, timpul, viata, bucuriile sau dragostea. Mi-e dor de vara. Mi-e dor sa ma urc in tren si sa plec, chiar si de una singura, spre mare ori spre munte si sa fiu prezenta in chiar locul in care, la un moment sau altul, ma aflu. Mi-e dor ca fericirea-mi sa nu mai depinda de ceilalti. Mi-e dor sa nu ma mai doara absentele. Mi-e dor de mine neasteptand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu