Marea mea depresiune

O vecina de blog, bine intentionata, desigur, si cu o delicatete putintel ironica a vrut sa-mi atraga atentia, ca nu-i totuna sa scrii depresie (depresii, la plural) cu depresiune (depresiuni, la plural). Adica ar fi vorba de lucruri diferite, de o stare psihica respectiv de o forma de relief… Eu tocmai asupra acestui joc al sensurilor am vrut sa ma abat, vorbind despre depresiune ca despre un alt fel de a zice… depresie, inconstient poate cu gindul si la Marea Depresiune Economica care, desigur, a avut si are darul de a face din noi niste deprimati… De aceea ador dulcea si sagalnica limba romaneasca, cu multele-i sensuri pentru un singur cuvint… De aceea agreez ironiile, umorul si atentionarile corecte, care se pot referi la orice, inclusiv la limba mea romana, zona in care iertata sa-mi fie putina modestie, ma simt ca acasa… (a propos: DEPRESIÚNE, depresiuni, poate fi si: Fig. Stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. Potrivit Dex.) In fine, acesta este doar pretextul rindurilor de fata, nu as vrea sa creada cineva ca ma dau atacat si fac caz pentru un fleac… De ce as fi in… depresiune? Privesc in jur si vad doar oameni nervosi. Ascult si aud vorbindu-se despre spioni si secrete. Ma uit peste masa si vad in privirea celui de dincolo de masa umbre de suspiciune. Aud ca imi sunt citite emailurile, ca imi sunt ascultate convorbirile, aflu ca mi se stiu pinurile cardurilor bancare… Se zice ca imi vor fi montate cipuri, spre binele meu, normal… Citesc ca Obama este doar un actor, o marioneta, o scula in mina alora care au pus in scena si aceasta mare depresiune economica… De ce as fi in… depresiune? No, astea nu pot fi motive.  Daca as fi in depresiune nu as vorbi si nu as scrie despre asta. Nu mi-ar fi de niciun folos. As rezolva situatia si abia apoi, poate, as aminti despre asta, cu detasarea de… dupa. Ori daca nu as rezolva-o, as povesti-o, mult mai tirziu , gindind ca tot romanu' optimist: "eheee ce-o sa mai ridem noi de asta peste o vreme!".  Asa se face cu lucrurile cu adevarat grave, nu-i asa? In afara poate de cine stie ce depresiuni dintre dealurile si vaile mele mentale, inspirate din Blaga sau din cine stie ce aventura cu iz erotic… Constat insa ceva cu adevarat grav in perioada asta. Orice nu se face astazi are un singur motiv: depresiunea. Mari si multe tepe, mari si multe nedreptati, mari si fara de sens scuze vor fi produse, se produc deja!, din pricina crizei. Pardon, a depresiunii! Indignat de concluzia asta, si de intortocheata si relativa ei constructie, voi lua telecomanda si voi cauta Campionatul European de Patinaj Artistic de la Helsinki. Am zarit asa ceva azi, cu surprinderea a inca unei mari (re)descoperiri. Patinajul acela imi aduce aminte de anii buni cind aceste spectacole pe gheata faceau ratingul televiziunii nationale. Ma surprinde si ma fascineaza ca acest spectacol e aproape neschimbat de atita vreme, nepervertit, dar fara audienta totusi acum… Nu-i asa ca e frumos acest dans pe gheata, cind ti se face inima mica la fiecare miscare gresita a patinatorilor, cind tresari si iti vine sa aplauzi atunci cind unul dintre cei doi cade… Cind gheata face ca pina si muzica sa sune altfel? Vedeti? About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Digg Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu